În paralel, instrumente precum SAF-T, e-Factura, e-Transport și RO e-TVA permit autorităților să înțeleagă tot mai bine operațiunile contribuabililor și să identifice mai rapid zonele de risc fiscal (inclusiv în zona prețurilor de transfer). Această evoluție apropie România de practicile internaționale din zona OCDE, unde mecanismele de certitudine fiscală sunt folosite nu doar pentru tranzacțiile viitoare, ci și pentru reducerea incertitudinilor legate de perioade anterioare. Între administrația fiscală și contribuabili se conturează o nouă relație: companiile trebuie să ofere mai multă transparență și date mai detaliate, ceea ce va duce la o raportare mai rapidă și mai structurată, iar autoritatea fiscală va trebui să asigure mecanisme mai eficiente de prevenire și soluționare a disputelor. În același timp, acordurile de preț în avans nu mai sunt instrumente la care se apelează doar în situații excepționale, ci pârghii prin care contribuabilii pot transforma conformarea într-un avantaj strategic. Competiția regională pentru capital rămâne intensă, iar investitorii se uită și la capacitatea unei jurisdicții de a oferi certitudine și predictibilitate fiscală, dincolo de nivelul taxelor și al impozitelor ca atare.