În bruxism, încleștarea sau scrâșnirea poate prelungi aceste contacte și poate transmite forțe către dinți, mușchi, obturații, coroane și articulația temporo-mandibulară. Marginile incisivilor se aplatizează, relieful măselelor se estompează, iar dinții pot părea mai mici sau mai pătrați. Dacă smalțul se subțiază suficient, poate deveni vizibilă dentina, un țesut mai gălbui și mai sensibil. În cazurile complexe poate fi utilă și analiza modului în care mandibula se mișcă și a contactelor dintre dinți. Scopul nu este complicarea tratamentului, ci evitarea unei reconstrucții frumoase care nu rezistă pentru că factorii funcționali au fost ignorați.