Înțeleg nevoia de responsabilitate și de economii într-o perioadă dificilă, însă există o limită peste care nu putem trece: siguranța oamenilor. În Maramureș avem sate în care au rămas în special oameni în vârstă, comunități mici și izolate, unde lumina de pe uliță nu este un lux, ci o garanție a siguranței și a demnității. Nu putem cere acestor oameni să suporte încă o povară în numele unor economii care pot fi obținute și prin alte măsuri. Nu toate comunitățile sunt la fel, iar deciziile luate la București trebuie adaptate la nevoile fiecărui județ. Economia trebuie făcută cu inteligență, prin investiții și prin eliminarea risipei, nu prin stingerea luminii în satele Maramureșului.