Erau niște copii ținuți în soare, la 35 de grade, îmbracați ca de iarnă, cu cagule și căști pe cap, înarmați până în gât. Mi-au dat lacrimile privindu-i și gândindu-ma la ce sunt supuși și ce le fac șefii lor. Am plecat mai departe, în piață, și am ajuns în dreptul guvernului, în colțul dinspre Bd Aviatorilor. Pe măsură ce mă apropiam de Piața Victoriei erau tot mai puțini oameni, dar fumul gros și mirosul înțepător al gazelor lacrimogene devenea din ce în ce mai dens. De ce s-a dat cu gaze lacrimogene pe un bulevard plin de locuințe și nu s-a încercat prinderea celor considerați violenți?