Era prima la bufetul de mic-dejun, un fel de bun-venit regional și n-aveam cum să nu gust în prima dimineață din weekendul prelungit petrecut la Montpellier. Nu e chiar la mare, e la vreo 10 km de mare, dar briza se simte până în oraș, vara. Nu erau muzee pentru că, din loc în loc, la geamuri erau atârnate așternuturi la aerisit. Singura dată când am mâncat la amiază în oraș am nimerit la un restaurant georgian, cu influențe sovietice. O apreciere pentru proprietăreasa restauratului de la plajă, care, la peste 80 de ani, ne-a întâmpinat la ușa localului și ne-a condus până la masă, ne-a recomandat un file de pește proaspăt pentru fetiță și s-a încăpățânat să-i monteze singură scaunul de copii.