Kamehameha al III-lea nu a mutat fizic plantațiile, ci a inițiat reforme funciare și economice care au permis investitorilor și antreprenorilor străini să înființeze și să preia terenuri destinate culturii intensive a trestiei de zahăr. Aceste măsuri aveau drept scop modernizarea economiei regatului și consolidarea independenței sale într-o perioadă în care marile puteri occidentale își extindeau influența în Pacific. Climatul tropical al Hawaii era ideal pentru cultivarea trestiei.Insulele se aflau între America și Asia.Acest lucru facilita exporturile maritime. Reciprocitatea comercială dintre Hawaii și Statele Unite, consacrată prin Tratatul de Reciprocitate din 1875, a stimulat și mai mult exporturile de zahăr. Pe termen scurt, aceste măsuri au atras investiții, au stimulat comerțul și au integrat arhipelagul în economia mondială.