Pe data de 28 ianuarie 2026, la peste un an de la lovitura de stat din 6 decembrie 2024, am participat ca expert invitat la audierile publice organizate de președinții Comisiilor pentru petiții și cercetarea abuzurilor ale celor două camere ale Parlamentului României, pe tema anulării alegerilor prezidențiale din acel an. În practica tuturor parlamentelor lumii civilizate, președinții diferitelor structuri parlamentare (în Parlamentul European, orice parlamentar) pot organiza întâlniri pe teme sensibile în care audiază opiniile sau mărturiile invitațiilor. Ceea ce, într-un fel, deși inacceptabil, este de înțeles: instituțiile respective, ca întregul aparat de stat, sunt complice la actul anticonstituțional (nu doar neconstituțional) din decembrie 2024, ca și la frauda electorală din mai 2025. În astfel de condiții trebuie observat că fiecare parlamentar are un mandat propriu pe care este ținut să îl exercite atât în colectiv, dacă se poate, cât și individual, dacă este necesar. În ceea ce mă privește, în cadrul „audierii”, care, firesc, s-a desfășurat preluând, mutatis mutandis, regulile de procedură specifice ședințelor ordinare ale comisiilor parlamentare, am exprimat următoarele idei: