Anumite zone ale Mării Barents au cunoscut o încălzire de aproape 2°C pe deceniu în ultimii 40 de ani, au subliniat cercetătorii. „Atunci când condiţiile se degradează, cu mai puţin acces la hrană, se anticipează mai întâi că urşii vor deveni mai slabi, acumulând mai puţină grăsime”, „înainte ca lucrurile să se agraveze şi mai mult şi ca supravieţuirea şi reproducerea să scadă semnificativ”, a explicat Jon Aars. Astfel, autorii insistă asupra importanţei de a nu extrapola observaţiile de la o regiune la alta. Situaţia urşilor din Svalbard depinde de „o relaţie complexă” între habitatul lor, ecosistemul, creşterile lor în greutate şi cheltuielile lor de energie. Ei ar fi putut să vâneze mai uşor reni şi morse, animale ale căror populaţii au prosperat din nou după ce au fost supraexploatate de către oameni.